Atentie, pe aici cad ganduri!

Am gasit cu greu drumul pana aici

E cam saracasios locul..aici la tine ma refer...

n-ai prea multe lucruri...defapt nici nu ai nevoie...o singura persoana..si spatiul e detul de mic..oricum e inghesuiala

ar incapea cu greu inca o persoana

e cam intunecos holul..n-ai vrea sa-i dai o culoare..?

si...ai tavanul spart, geamul la fel.. nu ti-e frig noaptea?

n-ai decat un singur scaun in colt...si e rup din cate vad nu?...da..da..e rupt

si patul la fel....

doamne ..ai cioburi peste tot..ti-ai spart oglinda nu-i asa?

uite ...o gaura mare in podea ...

ma mir cu nu aluneci dimineata prin ea.

iar ti-ai imprasiat hartiile peste masa...dar se pare ca si ea se cam clatina...are un picior rupt.

.Observ..inca n-ai scapat de afisul acela inutil ... "Atentie, pe aici cad ganduri! " ?

a mine..a tine ..a noi.

nu-mi mai gasesc locul la masa.pe scaun.. pe scaunul de langa pat ....pe cearsaf...pe perna..sub plapuma.....in gandul tau.

si-mi aprind iar o tigara...si atept sa treaca timpul. sa plec maine. sa plec de aici. aici inca miroase a mine..a tine ..a noi.

" ai cafea?" A cafeaua noastra... aceeasi scrumiera si aceleasi "nu am timp".

Timp ..valoreaza mult prea putin ca sa-l las sa-mi treaca prin gand. L-am incuiat in camera lui...si sta..acolo..cuminte si ma asteapta..pana am sa-l eliberez. Timpul mi-a luat prea multe.

Azi nu ma placi, dar ma iubesti. dar nu asa cum inteleg eu iubirea. E diferit..obisnuiam sa te scald in vise si dorinte...E ca si cum te-ai afla langa mine permanent ..band din aceeasi cafea...fumand aceeasi tigara...sprijinindu-ne pe aceeasi sfoara gata sa se rupa..statnd pe aceeasi parte a patului..gasindu-mi locul langa tine..si..levitand...Noi n-aveam sfarsit, inceputul se afla in scrum.

te privesc cum te indrepti spre usa si astepti sa zambesc sec cand spui "trebuie sa plec"...si sa ma intorc pe perna ..dar.. e doar o iluzie

insa...

Aici inca miroase a tine...

Ea

eu sunt cea care iti innoata dimineata intr-o ceasca de cafea tare. intr-o cana ciobita

cea care se arde singura ca o tigara aprinsa...fumul..e doar efectul. ceea ce las in urma ....

multi se inneaca cu el, tu il respiri pasiv, altii se hranesc cu el....

si fie care zi a mea e scrisa pe coli suflate de vant, pe care cineva...

tu: le fotografiezi in minte le developezi apoi pe hartia fotografica transparenta ...

si daca le privesti prea atent te pierzi prea usor

astfel ma vad pe mine prin propria mea reflectie. daca incerc sa o ating...se spage ..si cioburile ei..patrund...in tine

si-ti spun ...nu incerca sa-mi pui inapoi aripile...inca nu sunt frante...nu lipi cioburile...doar oglinda e cea care s-a spart

asta e ceea ce faci ...in loc sa ma distrugi...sa te trezesti din acest vis ..inseamna sa-ti dai seama cine sunt eu cu adevarat...

nu-mi spune ca nu mai ai timp ..cand haosul meu iti rapeste realitatea.... da-mi ceva in ce sa cred sau distruge-ma.

asta e ceea ce vrei..mai multe minciuni despre lume?.... (ea nu da gresi cand se preface....se pierde si ea printre mastile ei, nu e reala deci nu o poti vedea.....dar tu o poti face.)

dar oare tu poti sa vezi prin ochi... portile? sunt inghetata pe dinauntru si masti pe dinafara...da-mi soare sa ma topesc..si sparge mastile/oglinzile apoi

Totul...pentru ca singura nu sunt eu. E alta. Pe ea nu o cunosc. Nu stiu ce va face, ce ganduri o vor stapani.....

~ minte-ma .... si convinge-ma ca am fost nebuna dintotdeanuna ...si toate acesetea vor capata un sens cand ma voi face bine....~

iar daca nu auzi nimic din tot ce-ti spun

la final nu faci decat sa

dai foc fotografiilor din mintea ta

si pleci dezolat cand iti dai seama ca :

~ eu sunt aceea ...ce din noroi te scoate ~

~ cea ce aripile~ti va taia in zbor ~

Cizmoteca

Ma mandresc..fara falsa modestie cu o performanta, zic eu..iesita din comun. Sunt un soi de "recordmena" am apreciez una din cele mai fascinante colectii de cizme intrate vreodata intr-un suflet de om nascut, trait, terfelit si inghitit de pamant.
Mi-a placut mie -munca de creatie , ce mai!- sa-mi deschid sufletul la fistecare sa mi se bage-n el cu tot natul de cizma murdara, vacsuita, "box", de cauciuc..n-a contat! Cizma sa fie!
Dureroasa, desigur, pasiunea aceasta masochista a mea, si costisitoare dar face, imi procura satisfactii cu duiumul si, la urma urmei important e ca am ajuns - scopul scuza cizmele- la rezultate exceptionale, ca nu m-am oprit ca altii la jumatatea drumului, am perseverat, m-am sacrificat...fapt demonstrat, arta cere sacrificii..arta autentica..arta mare...
Nu voi inceta pana la adanci batraneti sa ma infatisez semenilor in hainele cele mai de sarbatoare ale sufletului meu caci vreau sa-mi sporesc pana in ultimul ceas, si mai mult colectia de cizme, sa las si eu de mostenire semenilor mei ceva ce n-a vazut paradisul. Nu ma indoiesc ca voi reusi cu brio stiindu-ma cat sunt de tenace cand vine vorba de innobilarea geniului uman.


"...suflet sa fie..ca cizme, vin cu nemiluita! "

Scaunul Domnului

Apus.

Alexandra by Romulus

Romulus.

reflections of a skyline

a monologue from a play called Crave, written by Sarah Kane.

dualitate

stam risipiti pretutindeni.
dar orasul e plin de voi, de oglinzi defecte
de gloate de masinarii indoctrinate de sistemul copy/paste
foarte bine invatate sa inhate prada
o privesti. o placi.
apoi iei din ea tot dupa bunul tau plac
incepi sa o divizi
incepi sa iei curajul, moralitatea, capaciattea, cunostinta
apoi o prabusesti in balciul dramei.

dar odata ce s-a trezit...acolo
nu se mai poate regasi.
si incepe sa-si adune resturile imprastiate pe asfalt:
inconstienta, pe trecerea de pietoni..
imoralitatea, langa stalpul de telegraf,
falsitatea... langa cutia postala.
culmea ironiei! se intalnesc amandoi..si vorbesc despre unicitatea lor...

suntem toti in mijlocul intersectiilor... doar semafoarele ne mai tin uneori reactiile in frau...cand le-observam.