degete incapabile
trup nevolnic
cuvinte macinate
ajunse nisip
sub talpile mele.
urme de unghii
picaturi de sudoare imi inneaca pielea, se scurg in mizerie, se scurg in boala.
Chemarile se vor pierde in neant, chemarile soptite...ce dor. Apoi se vor transforma, in urlete, strigate disperate de durere, in cosmarul atingerilor.
Ti-e sete?
E prea tarziu sa mai bei din boala.
Niciodata n-ar fi fost timpul potrivit, mereu a fost prea tarziu.
Si azi ma doare, dar mai putin ca maine si parca putin mai mult ca ieri.
Si nu rana mea e cea care doare mai mult...ci rana lor.
Dar totul e degeaba cand singuratatea iti surade cu dinti imperfect si singurele cuvinte frumoase, la final se transforma in mocirla, in ironie si sarcasm...in minciuna.
Priveste-mi ochii si... spunele ca-i urasti, spunele sincer ca le urasti privirile si lacrimile lor sunt in van.