joi, 7 aprilie 2011

degete incapabile

trup nevolnic

cuvinte macinate

ajunse nisip

sub talpile mele.

urme de unghii



picaturi de sudoare imi inneaca pielea, se scurg in mizerie, se scurg in boala.

Chemarile se vor pierde in neant, chemarile soptite...ce dor. Apoi se vor transforma, in urlete, strigate disperate de durere, in cosmarul atingerilor.

Ti-e sete?
E prea tarziu sa mai bei din boala.
Niciodata n-ar fi fost timpul potrivit, mereu a fost prea tarziu.

Si azi ma doare, dar mai putin ca maine si parca putin mai mult ca ieri.
Si nu rana mea e cea care doare mai mult...ci rana lor.


Dar totul e degeaba cand singuratatea iti surade cu dinti imperfect si singurele cuvinte frumoase, la final se transforma in mocirla, in ironie si sarcasm...in minciuna.


Priveste-mi ochii si... spunele ca-i urasti, spunele sincer ca le urasti privirile si lacrimile lor sunt in van.