vineri, 19 noiembrie 2010

rôles inversés

Candva imi doream sa-ti scormonesc prin suflet, sa te descos..sa intru in tine si apoi sa te las sa plutesti..asa descusut in jurul meu, sa incerci sa te agheti de sufletul meu si apoi sa ceri indurare.Candva imi doream sa-ti citesc chipul ca pe o carte deschisa, sa ma joc cu gesturile tale, cu privirile, zambetele si visele ..in care sa ma absorbi si sa raman acolo ca o pata de cerneala. Sa incerci sa o speli, sa o cureti..dar cu cat ai fi incercat mai mult ..cu atat pata s-ar fi facut mai mare si mai grea ...si ar fi intrat mai adanc in tesatura ta ..pana ai fi devenit albastru. Sa joc si cu tine acel joc nevinovat...pe care altii l-au pierdut asa cum mi-am propus.

Dar ceva s-a intamplat...ai schimbat rolurile fara sa-mi dau seama...

Mi-ai cules fiecare gand din fiecare amprenta, mi-ai anticipat ficare miscare, tu ai devenit vanatorul iar eu vanatul, eu am devenit victima si tu m-ai secat. Nu te-ai lasat gasit si in timp ce eu te cautam , zidul meu se slabea si tu te strecurai prin crapaturi si daramai.
M-am ales doar cu cicatrici pe palma, brate, obraz, buze si cu jar pe trup.
Ti-as spune ceva. Ceva atat de neimportant incat nu ma lasa sa dorm pana urmatoarea noapte.
Ai idee cate ore imi petrec in aceeasi pozitie, straduindu-ma sa nu le las sa-mi scape, savurant fiecare clipa de tacere cu tine? Acea tacere care ma face sa-ti spun cuvintele acelea neimportante si care ma face sa te vad strain de fiecare data cand apari si..nu cedezi.

Candva mi-am dorit sa-ti scormonesc prin suflet...dar acum mi-e frica de ceea ce pot sa aflu. Mi-e teama ca am sa aflu prea mult si..n-am sa ma mai pot intoarce.
Candva ma faceai sa imi doresc sa te indrepti nesigur spre usa, sa vad cum atingi clanta si dispari in timp ce eu raman in aceeasi pozitie, ghemuita langa pat chinuindu-ma sa-mi inghit cuvintele...iar apoi sa citesc biletul lasat de tine pe masa ...si sa-mi musc buzele ...deslusind cinica fraza:

" Eu sunt cel ce din noroi te scoate, cel ce aripile-ti va taia in zbor"

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Harpie

Aseara,am decis sa nu mor eu prima.Ii voi sorbi fiecare clipa de respiratie pana-l voi lasa fara aer.
Apoi am sa ma joc cu el,muscandu-i buzele ...si stergandu-i sangele...iesit din urmele dintilor mei cu limba.

Ca soarecele si pisica...doar ca pisica nu ucide din dragoste..niciodata. Refuzi sa crezi ca poti sa mai iubesti dupa ce faci atatea crime. tu esti liber..in timp ce eu sunt inchisa in camera asta rece..si mizerabila. In schimb eu macar traiesc cu amintiri, astfel merg mai departe prin noroi.

Amintirile tale insa..vor fi diferite, vor blestema ziua in care m-au cunoscut.La inceput vei spune ca sarutul meu are gust de anafura...si vei gusta din el zi si noapte ..pana ce trupul iti va fii plin de venin ..si amaraciune..caci anafura mea se numeste Harpie.

Te vei trezi dimineata si frigul iti va strapunge oasele iar usa de la intrare va fi larg deschisa....ochii caprui iti vor fii chinuiti de lumina..iar pleoapele-ti vor cadea obosite..ranite si corpul iti va aluneca in nestire. Pentru ca eu n-am ce sa-ti ofer.Eu n-am nimic.Doar vorbe multe.

Du-te si spune-le ca sunt un monstru in corp de femeie usoara care nu are scrupule,care nu are regrete si nici sentimente,care te-a privit cu scarba si ti-a vorbit de la inaltime dar sa nu uiti un lucru.. ca ti-a marturisit ,astazi,ca a iubit candva.