Candva imi doream sa-ti scormonesc prin suflet, sa te descos..sa intru in tine si apoi sa te las sa plutesti..asa descusut in jurul meu, sa incerci sa te agheti de sufletul meu si apoi sa ceri indurare.Candva imi doream sa-ti citesc chipul ca pe o carte deschisa, sa ma joc cu gesturile tale, cu privirile, zambetele si visele ..in care sa ma absorbi si sa raman acolo ca o pata de cerneala. Sa incerci sa o speli, sa o cureti..dar cu cat ai fi incercat mai mult ..cu atat pata s-ar fi facut mai mare si mai grea ...si ar fi intrat mai adanc in tesatura ta ..pana ai fi devenit albastru. Sa joc si cu tine acel joc nevinovat...pe care altii l-au pierdut asa cum mi-am propus.
Dar ceva s-a intamplat...ai schimbat rolurile fara sa-mi dau seama...
Mi-ai cules fiecare gand din fiecare amprenta, mi-ai anticipat ficare miscare, tu ai devenit vanatorul iar eu vanatul, eu am devenit victima si tu m-ai secat. Nu te-ai lasat gasit si in timp ce eu te cautam , zidul meu se slabea si tu te strecurai prin crapaturi si daramai.
M-am ales doar cu cicatrici pe palma, brate, obraz, buze si cu jar pe trup.
Ti-as spune ceva. Ceva atat de neimportant incat nu ma lasa sa dorm pana urmatoarea noapte.
Ai idee cate ore imi petrec in aceeasi pozitie, straduindu-ma sa nu le las sa-mi scape, savurant fiecare clipa de tacere cu tine? Acea tacere care ma face sa-ti spun cuvintele acelea neimportante si care ma face sa te vad strain de fiecare data cand apari si..nu cedezi.
Candva mi-am dorit sa-ti scormonesc prin suflet...dar acum mi-e frica de ceea ce pot sa aflu. Mi-e teama ca am sa aflu prea mult si..n-am sa ma mai pot intoarce.
Candva ma faceai sa imi doresc sa te indrepti nesigur spre usa, sa vad cum atingi clanta si dispari in timp ce eu raman in aceeasi pozitie, ghemuita langa pat chinuindu-ma sa-mi inghit cuvintele...iar apoi sa citesc biletul lasat de tine pe masa ...si sa-mi musc buzele ...deslusind cinica fraza:
" Eu sunt cel ce din noroi te scoate, cel ce aripile-ti va taia in zbor"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu