Scaunul Domnului

Apus.

Alexandra by Romulus

Romulus.

reflections of a skyline

a monologue from a play called Crave, written by Sarah Kane.

dualitate

stam risipiti pretutindeni.
dar orasul e plin de voi, de oglinzi defecte
de gloate de masinarii indoctrinate de sistemul copy/paste
foarte bine invatate sa inhate prada
o privesti. o placi.
apoi iei din ea tot dupa bunul tau plac
incepi sa o divizi
incepi sa iei curajul, moralitatea, capaciattea, cunostinta
apoi o prabusesti in balciul dramei.

dar odata ce s-a trezit...acolo
nu se mai poate regasi.
si incepe sa-si adune resturile imprastiate pe asfalt:
inconstienta, pe trecerea de pietoni..
imoralitatea, langa stalpul de telegraf,
falsitatea... langa cutia postala.
culmea ironiei! se intalnesc amandoi..si vorbesc despre unicitatea lor...

suntem toti in mijlocul intersectiilor... doar semafoarele ne mai tin uneori reactiile in frau...cand le-observam.

Dimineti

M-a intrerupt iar dimineata
din visare, subtil,
trase cearsaful
de pe corpul meu fragil
si ma lasa goala.

Goala de suflet,
de ochi ce ma privesc.
Si...
taie-n carnea vie,
viata,
ma incolti.

Imi mai lasa doar
cateva momente capul pe perna,
pana cand...
trase perdeaua..

Ma trezi si ma lasa
Singura..
in salbaticia camerei goale,
in spinii patului
cautand cu gheara, cearsaful
Sa ma ascund.

Sa ma ascund de tine,
Identitate!
Caci nu vreau sa ma stiti
Sa-mi auziti ranile,
Cum graiesc in Sahara voastra.

Va-n valuiti mai intai...
in gelozie.
dar subit..
de la geam apoi ma admirati
Cum safasiu
corpul gol...
fara absolut, fara taine, fara moarte sau viata, adus la perzanie...fara credinta.

Cum ma chinuie razele
Cand se joaca cu unghiile in ochii mei..
Cum ma dor atingerile...
degetele voastre
in parul meu.
Saruturile tale
goale.
Minciuna ce se-avanta spre mine
din foi..e a ta.

Si imi atarni inima, in cuiul din tavan,
sa-ti lumineze noaptea nedormita, ca o lustra
apoi...
ma stingi cand
imi spuni senin
....e dimineata!

Mazzy Star.

summer's end