Printre-armuri şi sumbre comori,
Culori aprinse se pierd printre zori.
Din cimitirul urban eşti singur ce ieşi
Dintre-anonimi de hârtie eşti singur ce crezi.
Spre starea de-albastru de jos te ridici
De negru şi roşu , copil, eşti oprit!
Copil eşti amar - de înger violet
Din petale de gri, destin ţi-ai ales.
Priviri glaciale de-albastru mă-nţeapă
Copil, eşti departe! Copil, mi-i te-arată!
Dorinţa ca focul îmi arde pe buze
Arunca-ţi teama...in minti confuze!
Şi ce-i păcat să umplii un gol,
Când în decorul acesta omul e orb?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu